O incursiune în istoria monumentului ne oferă prilejul de a descoperi răspunsurile cu privire la artizanii din spatele edificiului, etapele construcţiei, eforturile celor care au trudit zile în șir la înălţare lui și resursele folosite pentru a transpune simbolic eroismul înaintașilor noștri și puternica legătură a românilor cu ortodoxia.
       Construcţia monumentului Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial a fost iniţiată de regele Ferdinand I al României şi de regina Maria ca omagiu adus eroilor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Construcţia a început în anul 1926 şi s-a finalizat în 1928, sub patronajul reginei Maria, după moartea în anul precedent a regelui Ferdinand.
       S-a dorit ca acesta să fie văzut de la o distanţă cât mai mare şi, din acest motiv, s-a renunţat la amplasamentul de pe vârful principal, înalt de 2.325 m, al masivului Caraiman, de unde monumentul nu putea fi văzut decât odată ajuns pe platou. S-a ales, astfel, vârful de 2.291 m al versantului de sud-est, care permitea vizualizarea Crucii de departe, din valea Prahovei şi împrejurimi, chiar şi în condiţii meteorologice dificile.
       Pentru proiectarea Crucii au fost desemnaţi arhitecţii George Cristinel şi Constantin Procopiu, în colaborare cu inginerii Alfred Pilder şi Teofil Revici pentru partea de rezistenţă.
       Şantierul de construcţie a fost organizat de Direcţia de Poduri din cadrul C.F.R., prin secţiile L1 şi L5 de la Sinaia, diriginte de şantier fiind Nicu Stănescu, iar şef de şantier maistrul V. Bumbulescu. Un rol însemnat în desfăşurarea complexelor lucrări ale şantierului l-a avut ing. Victor Emil Bruckner (1879- 1946), la acea veme directorul Direcţiei de Poduri din C.F.R.
       În efectuarea lucrărilor o contribuţie importantă a avut Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizaţi şi un număr mare de tineri.
       Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni.
    
       De aici, o parte dintre traversele metalice şi materialele de construcţie au fost transportate cu carele cu boi ale localnicilor pe ruta Buşteni – Sinaia – Vârful Păduchiosul – Vârful Dichiu – Platoul Bucegi – Vârful Caraiman.
       Restul materialelor au fost transportate cu funicularul Fabricii de hârtie Schiel din Buşteni pe valea Jepilor până la cantonul Schiel de pe platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu cai şi măgari până în vârful Caraiman.
       Deoarece numărul carelor din zonă s-a dovedit insuficient, o căruţă neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea de noi atelaje.
       Structura metalică a Crucii formată din profile şi elemente de legătură, toate montate prin nituire, a fost confecţionată din oţelul fabricat de vestitele Uzine şi Domenii Reşiţa.
       Inaugurarea și sfinţirea monumentului a avut loc la 14 septembrie 1928, de Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, una din cea mai veche și importantă sărbătoare ortodoxă.
       Pentru o mai bună încastrare a Crucii, la doi ani după montarea structurii metalice direct în stâncă, în 1930 a fost realizat şi soclul. Nucleul din beton armat al soclului a fost placat cu similipiatră, fie tencuită în reprize, fie sub forma unor plăci prefabricate.
       Crucea are înălţimea totală de 39,3 metri (din care 8,35 metri reprezintă soclul) şi o deschidere a braţelor orizontale de circa 15 metri.
       În interiorul soclului de beton armat a fost amenajată o încăpere, unde iniţial a fost instalat generatorul de curent electric pentru alimentarea a 120 de becuri de 500 W, protejate cu semigloburi din sticlă, amplasate în formaţii cruciforme pe întreaga structură metalică a monumentului.
       În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional, fiind înlocuit astfel vechiul sistem de generare a curentului. Conexiunea electrică între monument şi staţia de la Coştila (2.487 m), s-a făcut printr-un cablu subteran.
       Până la instalarea regimului comunist, Crucea a fost aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), şi de Înălţarea Domnului, când este sărbătorită şi Ziua Eroilor.
       Prin stăruinţa unor patrioţi entuziaşti, Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial a fost înscrisă recent în Cartea Recordurilor (2013), fiind cea mai mare construcţie cruciformă amplasată la o asemenea înălţime.
Top